Andrei Ciubotaru
“Pâinea nu suportă intervenții sofisticate, te obligă la rețeta cea mai simplă și este  indispensabilă  de mii de ani ca partener lângă orice mâncare. Ea a fost percepută în timp ca element esențial al vieții,  precum aerul și apa.  A fost onorată și slăvită în toate  modurile  de întâmpinare,  de la simbol religios la element esențial al hranei. Este apreciată prin simplitatea și prin valoarea ei icontestabilă.

Inițial, pâinea are un conținut simplu și curat, asemenea începutului de viață. Aceste calități se regăsesc în formă, culoare și gust. Pe parcurs asocierea cu alte medii străine, din nevoi, obligații, dorință de adaptare sau opțiuni personale duce către alterarea materiei, modificarea ei în altceva. Sunt acțiuni, stări, reacții, justificate ca modele pentru supraviețuire.

Pâinea face parte din drumul nostru comun care include respect sau neglijență maximă, fiind un simbol al comportamentelor noastre. Pâinea este ca un personaj care trece ca și noi prin diferite stări, ea ne reprezintă devierile, se transformă din cauza abaterilor noastre de la traseul firesc al vieții.

Nimeni nu poate eluda provocările vieții. Demersul meu evidențiază degradarea comportamentului uman dar și o potențială refacere a sa. Uneori sunt acțiuni de cosmetizare, de acoperire formală a răului, modificarea suprafeței pentru a păcăli ochiul. Pâinea își recapătă culoarea, dar nu și gustul. Mai sunt și fapte de o autentică convingere, răul nu poate fi complet eliminat, odată ce el s-a produs lasă urme în structura profundă a materiei și implicit a ființei. Speranța se întrevede dincolo de limitele realului știut într-un spațiu nevăzut situat dincolo de bine și de rău.”